Posts
L-am cunoscut virtual pe Petre, prin intermediul unui coleg blogger. Am fost fascinată de activitatea sa, numai urmărindu-i activitatea de pe blog şi pagina de Facebook. De fapt, acolo sunt dezvăluite toate activităţile sale din cariera de explorator urban.
Are doar 17 ani, însă a străbătut multe „locuri uitate”, cum îi place lui să le numească. Şi uite aşa, s-a îndrăgostit şi de fotografie. Hoteluri părăsite din Bucureşti, tunelurile de sub Capitală, foste crematorii abandonate, ruinele unor spitale sau fabrici le puteţi vedea în pozele surprinse la faţa locului. Am stat şi de vorbă cu el şi ce am mai aflat puteţi citi mai jos.
Mai întâi să facem cunoştinţă
Mă numesc Petre Mărgineanu (Peppy), am 17 ani, sunt elev la Colegiul Naţional Matei Basarab din Capitală şi mă ocup cu explorarea urbană.
Ce este un explorator urban?
Să fii explorator urban înseamnă să-ţi asumi riscuri, să ai curaj ca să poţi trece de un obstacol şi nu în ultimul rând îţi trebuie o sete de cunoaştere, iar la mine este foarte mare.
Cum a început pasiunea ta în această direcţie? Şi care este primul loc pe care l-ai explorat?
A început acum 3-4 ani când mă urcam cu prietenii pe fabricile abandonate din oraş pentru a avea o altă perspectivă asupra oraşului. Este foarte relaxant acolo sus.
Primul loc pe care l-am explorat a fost o superbă casă abandonată de prin Constanţa, apoi a venit Bucureştiul unde am găsit foarte multe locuri geniale, de la magazin de seminţe interbelic, până la casino-uri şi construcţii foarte înalte, plus câteva din tunelurile bucureştene.
Cum îţi alegi locurile prin care mergi? Le studiezi istoria înainte? Mergi doar pe raza Bucureştiului sau ai ajuns şi prin alte oraşe?
De obicei le găsesc plimbându-mă prin oraş sau auzind ponturi de la cititorii mei. Bineînţeles că studiez istoria locului şi mă interesează ce rol a avut în comunitate.
“Locuri uitate” sunt prin toată ţara, merg prin alte oraşe şi le explorez, de curând am descoperit în Braşov nişte tuneluri cărora nu le-am dat capăt, dar nu mă las! Am mai fost în oraşe precum: Constanţa, Olteniţa, Craiova, Sighişoara, Giurgiu şi multe altele.
Cât de periculoasă este această activitate? Te expui şi la anumite riscuri? Să înţeleg că îţi trebuie şi o condiţie fizică bună pentru a sări garduri, alerga, dacă e cazul .
Explorarea urbană este destul de periculoasă, în străinătate este privită ca un sport extrem, ne riscăm viaţa şi sănătatea pentru a scoate la lumină locurile “uitate”. Da, îţi trebuie şi condiţie fizică deoarece ne folosim de forţă în anumite cazuri, nu vă gândiţi că spargem geamuri pentru a obţine intrarea, asta este una dintre regulile unui explorator urban, să nu spargă sau să deranjeze locul, care trebuie să rămână exact cum l-a găsit.
Spune-mi o parte dintre locurile în care ai fost şi ţi s-au părut fascinante.
După cum spuneam de tunelurile din Braşov, extraordinar! Din Bucureşti ce mi-a plăcut cel mai mult a fost Casino Victoria, un palat în toată regula!
Exploratorul urban merge mână în mână cu fotograful. Ai urmat şi cursuri de fotografie sau pur şi simplu eşti talentat şi pasionat de fotografie?
Totul a venit din pasiune, m-am trezit cu o compactă în mână şi am început să fac poze, nu am urmat niciun curs de fotografie, am învăţat singur, chinuidu-mă uneori cu setările de lumină şi toate cerinţele unui aparat. Am învăţat pe compactă, iar ulterior mi-am luat un DSLR, astăzi am un Nikon D5100 de care sunt foarte mândru.
Iubesc fotografia şi nu cred că mă voi lăsa vreodată de asta. Am avut şi o expoziţie fotografică la Universitatea de Arhitectura Ion Mincu care nu s-ar fi realizat fără ajutorul bunului meu prieten şi fotograf Radu Sandovici.
Crezi că ai putea să faci o carieră din asta, să câştigi bani?
Deocamdată, fotografia este doar un hobby. Dacă în viitor se iveşte oportunitatea de a câştiga bani din fotografie o voi face cu siguranţă.
Ce locuri noi de explorat ai în plan pentru viitor? (Dacă se poate spune)
O dorinţă arzătoare a mea ar fi Cernobîlul, parcurile de distracţii abandonate şi vestitele tuneluri din Paris. În România nu am o ţintă clară, totul este foarte spontan şi nu ştiu unde voi merge mâine.
Ce întrebare ai vrea să adaugi acestui interviu?
Ce vreau să arăt prin fotografiile pe care le fac?
Vreau să trag un semnal de alarmă, iar cei ce trebuie să audă, să audă! Explorările urbane poartă riscuri enorme, dar şi frumuseţe. E minunat să păşeşti într-o clădire ruinată care odinioară a fost o capodoperă de arhitetură.
Ruinele respiră istorie şi acest lucru îmi dă putere şi curaj pentru a continua. În acele momente, îmi simt sufletul copleşit de emoţie, o emoţie constructivă ce îmi şopteşte încurajator: “Nu-ţi fie teamă, mergi mai departe!”
(de Carolina Matei)
http://bigcitylife.ro/locuri-uitate-by-petre-margineanu/
No comments:
Post a Comment